Aceasta este povestea Mariei Bordea. De aproape o jumătate de secol locuieşte în Bucegi. În tot acest timp, a administrat cabanele Omu, Caraiman şi Babele, iar din 1992 e stăpână la Diham Aceasta este povestea Mariei Bordea. De aproape o jumătate de secol locuieşte în Bucegi. În tot acest timp, a administrat cabanele Omu, Caraiman şi Babele, iar din 1992 e stăpână la Diham O cunosc pe Mama Oara de câţiva ani. Femeia asta are o poveste fascinantă. Locuieşte de 43 de ani în Munţii Bucegi. A fost cabanieră la Caraiman, la Omu, la Babele, iar din 1979 e la Diham. Dar mai e şi povestea solidarităţii umane. După ce cabana Diham a ars, în 2002, Maria Bordea, adevăratul nume al cabanierei, a reconstruit totul cu ajutorul turiştilor pe care îi ştia de o viaţă. Toţi au sărit s-o ajute, chiar şi din străinătate, unii cu donaţii, alţii muncind pe şantier. Am găsit-o pe Mama Oara în bucătărie, la Diham, zilele trecute. Făcea mâncare, că aşteptau clienţii la masă. Cabana era plină de oameni. Abia am reuşit s-o iau câteva minute din faţa aragazului, ca să mai stăm de vorbă. Mică de statură, sprintenă, nici nu zici că a trecut prin atâtea de-a lungul vieţii, la cei 65 de ani ai săi. Soţul i-a murit în 2005. S-a îmbolnăvit Gheorghe Bordea când a văzut vechiul Diham arzând. Au fost amândoi cabanieri. Doi munţomani adevăraţi. Omu, Caraiman, Babele, Diham Totul a început în 1964. Cei doi tineri însurăţei aveau patima muntelui, că doar se născuseră în apropierea crestelor înzăpezite, la Râşnov. Şi-au zis că mai bine s-ar face cabanieri. Aşa că au depus o cerere de muncă la ceea ce se numea pe atunci Întreprinderea de Hoteluri şi Restaurante din Sinaia. Cu aprobarea în buzunar, au plecat spre Cabana Omu, de care au avut grijă până în 1970. Tot în perioada aia, mai precis din 1966 până în 1970, au administrat şi Cabana Caraiman. Pe urmă au trecut la Cabana Babele, unde au stat până în