Toate par sa-i mearga din plin lui Basescu, oricit de sigur pe el ar incerca sa apara Geoana la televizor si oricit de stapin pe situatie vrea Tariceanu sa arate ca este. Situatia asta s-a conturat cu putin timp inainte ca Basescu sa fie suspendat din functie, cind era singur impotriva tuturor - amintiti-va ca el a fost unicul candidat pentru Cotroceni, la referendum, si uneori chiar a lasat sa se vada postura sa de victima. A mai existat un moment asemanator, in toamna anului 2004, cind candidatul Aliantei DA la presedintie - Theodor Stolojan - s-a retras din motive de sanatate, iar cel propus pentru functia de prim-ministru - nimeni altul decit Traian Basescu - a urcat cu lacrimi in ochi o treapta, facindu-i loc lui Calin Popescu Tariceanu pe scena puterii politice. Acum, inarmat cu votul majoritatii populare, seful statului dirijeaza discret, dar ferm, mersul lucrurilor direct de la Cotroceni. Criza politica persista astfel cu acordul tacit al profitorilor din Parlament, care n-ar accepta in ruptul capului sa renunte la postura de taietori de frunze la ciini atunci cind nu dorm in fotoliile legislativului. De aici si principalul subiect al tensiunilor dintre presedinte si alesi: alegerile anticipate. E si logic ca alde PSD sa se opuna scrutinului inainte de termen, dupa ce a iesit prafuit la votul din 19 mai, iar cotatiile in sondaje i-au scazut drastic. La fel de logica este si opozitia liberalilor, care isi joaca acum ultima carte inainte de a intra intr-un anonimat previzibil, cum au patit taranistii la alegerile din 2000. Celelalte miniaturi parlamentare - PRM, UDMR si PC - conteaza prea putin, in vreme ce pedistii se dau pe cai mari si-si permit sa mai piarda citeva procente, pagube colaterale, in razboiul dintre Basescu si partide. Pentru ca aceasta este miza presedintelui: putina instructie la consultari cu liderii formatiunilor politice, pentru ca electora