Aparitia raportului despre inchisorile CIA in Europa al unui membru al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, avocatul elvetian Dick Marty (care nu trebuie confundat cu Parlamentul European, pentru care se tin alegeri speciale), nu mi se pare un eveniment de mare importanta.
Raportul, pe care am pierdut ceva vreme sa il citesc integral in versiunea engleza, este de la un capat la altul o insailare de speculatii, de surse anonime si de relatari la mana a doua sau a treia.
Din pacate, se va vorbi despre el, pentru ca, asa diletant cum este, ofera o mana cereasca jurnalistilor de stanga antiamericani, care nu au gasit nici un fel de surse ca sa scrie direct despre operatiile CIA din Europa: autoritatea unui parlamentar elvetian. Nu mai e nevoie de dovezi, nu mai e nevoie de trei surse, nu mai e nevoie de nimic din ABC-ul jurnalismului de calitate.
E suficient sa atribui domnului Marty tot ce doresti ca sa afirmi ca SUA si aliatii lor sunt adevarata problema a pacii pe planeta. Nici un om serios, ca e jurist sau ziarist, nu va da doi bani pe el, pentru ca nu merita.
Raportul aduce acuzatii serioase Romaniei, despre care spune nu doar ca a oferit fara discernamant conditii pentru CIA sa aduca la noi prizonieri din Afganistan si Irak, in general mai de mana a doua, pentru a fi investigati prin „tehnici avansate“, pe care dl. Marty le asociaza, dupa parerea mea eronat, cu tortura, dar a si ascuns acest lucru.
Lasati-ma sa spun intai de ce raportul nu merita luat in considerare si apoi cum ar trebui sa reactionam public la nivel de tara. Pentru ca unele reactii pripite sau stangace pot uneori compromite situatii care initial nu prezentau mari probleme.
Sa spunem din start ca omul e in dreptul lui. Tot asa cum americanii au construit acest sistem extrateritorial ca sa scape de unele restrictii juridi
