În demersul său consecvent de a-şi răsturna de la putere fostul partener de coaliţie, Traian Băsescu face recurs la statistică şi descoperă că, având un procent de susţinere de doar 18%, guvernul condus de Tăriceanu este ilegitim.
Îi cântă în strună cu remarcabilă frecvenţă vocală, Emil Boc, adjunctul său, în materie de orice.
Curios este faptul că, deşi are o susţinere atât de mică, guvernul nu cade. Rezistă. Rezistă cu aceeaşi tărie cu care a traversat, la fel de ilegitim, cei doi ani şi jumătate de exerciţiu. Pe principiul evocat de Traian Băsescu, guvernul Tăriceanu a fost ilegitim de la bun început, de când chiar el, preşedintele i-a încredinţat liderului liberal sarcina de a forma guvernul, deşi acesta era deja format de către partidul care, în termeni statistici, câştigase prin alegeri acest drept. Nerecunoscut însă, de preşedintele care acum face atâta caz de cifre.
Rezultă de aici că cifrele şi procentele sunt valabile când ne convin. Când nu, nu! Este şi poziţia pe care o abordează Tăriceanu: ce dacă avem 18% (cum o fi fost calculat şi procentul ăsta nu ştiu, pentru că PNL nu s-a prezentat în alegeri în nume propriu, ci în acela al Alianţei. Probabil că pe principiul sovietic al „împărţirii frăţeşti” între PNL şi PD, evident, „jumătatea” mai mare revenindu-i micului Boc). Deci, Tăriceanu nu este deranjat nici de procentul invocat de preşedinte şi nici de moţiunea promovată cu atâta caznă de oamenii acestuia. El are o misie nobilă şi încearcă să şi-o ducă la îndeplinire. Chiar dacă trebuie să se mai poticnească de câte o moţiune de cenzură, fie ea şi democrată.
Sigur, moţiunile de cenzură constituie instrumentul de lucru al Opoziţiei. Numai că, aici, nu e vorba de Opoziţie! În opoziţie sunt PSD-ul, PRM-ul şi, dacă vreţi, PC-ul. PD-ul este la putere! Chiar dacă nu mai are oameni în Guvern, îi are în administraţie, prefecţi şi şefi de
