Din luptele si agitatia politica actuale se va sti foarte putin peste 20-30 de ani. Cei mai informati sau cu memorie foarte buna isi vor mai aminti ca, din pricina unei constitutii neclare, intre presedinte si primul ministru avea loc un razboi al cuvintelor. Iar tinerii de acum, ajunsi in pragul batranetii, vor tine minte ca era inca saracie in tara, desi erau multi bani si crestere economica; ca serviciile sociale (sanatate, invatamant) cu greu se smulgeau din glod; ca toata lumea se intreba daca e chiar adevarat ca am devenit membri ai UE. Iar putini isi vor aminti si de eforturile pentru a constitui un "pol de dreapta".
Ce inseamna stradaniile care se fac azi pentru nasterea unui "pol de dreapta?". Sau, cel putin, ce ar trebuie sa insemne? Ca aliantele politice nu ar trebui sa se faca pe baza nasiilor sau a cumetriilor; ca nu interesele pentru umplerea buzunarului personal ar trebui sa decida in constituirea numitelor aliante. Ceea ce ar trebui sa-i determine pe cei interesati de politica sa se uneasca intr-un partid ar fi mai ales ideile, conceptia asupra felului cum trebuie sa functioneze statul si natiunea. Aceasta ar putea preface actualele "factiuni" in adevarate partide politice.
In ce priveste dreapta, aceasta conceptie este egala cu convingerea ca nu se poate obtine un progres fara libertatea pietei, fara o acumulare si o circulatie suficienta ale capitalului. Ea mai inseamna presupunerea logica conform careia, pentru a redistribui bogatia sociala, trebuie mai intai s-o creezi. Libera initiativa, concurenta sunt motorul principal al progresului. Dar pentru ca o adevarata concurenta sa existe, e nevoie ca regulile jocului economic sa fie respectate. Aranjamentele de culise, micile sau marile combinatii mafioase distrug concurenta.
Din doua directii auzim intentia coagularii unui "pol de dreapta". Partidul Democrat (membru pana in 2005 al I
