Regimurile comuniste din Europa de Est s-au declarat atee şi au pornit prigoana impotriva cultelor, din lupta inegală pierzănd Biserica. Â
Conform ideologiei marxist-leniniste, religia era un "opiu al popoarelor", vinovată de a fi ţinut oamenii in ignoranţă şi obscurantism. Regimurile comuniste din Europa de Est s-au declarat atee şi au pornit prigoana impotriva cultelor. In lupta inegală dintre Partidul-Stat şi Biserică, cea din urmă nu avea cum să biruie.
Ca şi in alte situaţii, modelul fusese incercat iniţial in URSS. In 1922, Lenin a ordonat campania de confiscare a odoarelor bisericeşti şi impuşcarea preoţilor ce s-ar fi opus măsurii. Pentru biserica ortodoxă rusă incepea o perioadă neagră. Anii grei ai celui de-al doilea război mondial aveau să aducă reconcilierea. In statele din Europa de Est aflate sub influenţa Moscovei, excesele deceniilor trei şi patru din Uniunea Sovietică au fost evitate. Cu toate acestea, puterea laică a incercat prin felurite mijloace să scadă influenţa preoţilor asupra credincioşilor. Modelul după care s-a făcut "ingrădirea" bisericii a fost pretutindeni acelaşi. Un articol al Constituţiei sovietice din 1936, care spunea că poate fi practicată orice religie, atăta vreme căt nu contravine legilor statului, ordinii sociale şi bunelor moravuri, a fost preluată după război in toate actele fundamentale din Europa răsăriteană. Pentru culte, nici nu era greu să intre in conflict cu "noua ordine", atăta vreme căt aceasta se clădea inclusiv pe ruinele bisericilor.
AN DECISIV. Esenţialpentru evoluţia ulterioară a regimului politic de la Bucureşti, anul 1948 şi cei imediat următori reprezintă un moment important şi pentru cultele din Romănia. O serie de acte normative elaborate atunci au adus modificări in viaţa bisericii ca instituţie. Legea fundamentală - Constituţia din aprilie 1948, decretul
