Partidele socialiste sunt afectate, ori de o criza interna, ori in scadere electorala in mare parte a Europei. Daca simbolica prabusire a Zidului de la Berlin a fost preludiul unui amenintator deceniu '90 pentru stanga, primii ani ai secolului al XXI-lea au degenerat intr-o criza: conceptul socialismului si statul bunastarii, maxima lui expresie, au cazut prada globalizarii. Cum releva recent un socialist convertit la social-democratie, Tony Blair, publicatiei The Economist (citata si de Rompres), notiunile inchise, dreapta si stanga, s-au diluat in favoarea dialecticii global/neglobal. Este si motivul pentru care, azi, criza ideologica este si criza partidelor socialiste, care promoveaza retete invechite, sau, in cel mai bun caz, invoca, din motive strategice, abordari mai liberale. Pe langa ampla infrangere a Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) la alegerile municipale spaniole, bilantul european arata in felul urmator: PS, in deriva in Franta; laburismul, in criza in Marea Britanie; SPD, eclipsat in Germania in favoarea lui Angela Merkel; in timp ce in Italia, Romano Prodi de abia tine barca pe linia de plutire cu "ajutorul" comunistilor, iar in Scandinavia uzura statului bunastarii i-a lasat pe socialisti fara mesaj. Franta: toti impotriva tuturor Partidul Socialist francez (PS) traverseaza criza sa cea mai grava de la razboiul de independenta din Algeria (1954-1962), cand socialismul s-a prabusit in abisul expeditiilor neocolonialiste. PS actual s-a nascut la Congresul de la Epinay, din 1971, cand Mitterrand (care nu era socialist) a devenit liderul formatiunii cu o doctrina strategica (ruptura de capitalism) si o tactica de cucerire a puterii (uniunea cu stanga). Azi, PS a ramas orfan de doctrina, dezbinat intre partizani si adversari in favoarea virajului la stanga, sau a unei apropieri de social-democratie. Recentele alegeri prezidentiale au ing