Romănia geme de comori culturale: vestigii arheologice, situri vechi de mii de ani, cetăţi antice şi castre romane, cetăţi medievale, palate, curţi voievodale şi biserici vechi, de o valoare inestimabilă. Cele mai multe insă zac in ruină. Ministerul Culturii şi autorităţile locale susţin că nu dispun "fizic şi financiar" de forţele necesare reabilitării monumentelor.
⢠Cititi si:Oasele Sibiului putrezesc
Turismul cultural se practică in orice stat care vrea să se măndrească cu valorile lui şi poate fi o excelentă sursă de imagine şi de profit. Romăniei nu ii lipsesc comorile culturale, ci programele coerente de conservare şi valorificare a lor.
Avem monumente istorice la tot pasul, vestigii arheologice, situri vechi de mii de ani, cetăţi antice şi castre romane, cetăţi medievale, palate, curţi voievodale şi biserici vechi de o valoare inestimabilă.
Este suficient să ne găndim la Cetatea dacică de la Grădiştea Muncelului, la Tropaeum Traiani, la Biserica din Densus, la Castelul Huniazilor, la mănăstirile din Bucovina şi din Oltenia şi la multe alte monumente din Maramureş, Ţara Crişurilor ori Dobrogea. Majoritatea insă zac in paragină. Ne ignorăm istoria sau o vindem peste hotare. Jefuim siturile arheologice, ne transformăm cetăţile medievale in gropi de gunoi sau adăposturi pentru vite şi ne lăsăm bisericile, vechi de sute de ani, să moară incet, din nepăsare şi ignoranţă. Mai-marii administraţiilor locale ridică neputincioşi din umeri, invocănd mereu bugetele sărace ce nu permit conservarea adecvată a ceea ce reprezintă, pănă la urmă, insăşi istoria romănilor. Incepănd de astăzi, timp de o săptămănă, Jurnalul Naţional va prezenta realitatea brută şi crudă a zeci de monumente istorice, aflate in stare avansată de degradare sau deja dispărute.
Un tablou sumbru al comorilor distruse de indiferenţa autorităţilor. Dar şi de nepăsare
