Cea mai mare insulă a Greciei s-a născut pentru a încânta deopotrivă pe iubitorii mării, ai muntelui şi istoriei Din avion, Creta mi-a părut o insulă pustie, care are puţine lucruri Cea mai mare insulă a Greciei s-a născut pentru a încânta deopotrivă pe iubitorii mării, ai muntelui şi istoriei Din avion, Creta mi-a părut o insulă pustie, care are puţine lucruri de oferit unui turist. Întrebarea "ce găsesc atât de atrăgător milioanele de turişti care vizitează anual Creta?" s-a pierdut însă, rapid, în aglomeraţia din aeroportul de la Heraklion, unde am aterizat după numai 1 oră şi 45 de minute de zbor cu avionul dinspre România. Turismul în Creta, insula cea mai sudică a Greciei, a fost de mult ridicat la rang de industrie, iar localnicii fac eforturi vizibile pentru a-l menţine acolo, poate şi din cauză că este aproape singura lor sursă de venit. Creta, locul unde legendele Olimpului spun că s-a născut Zeus, a fost binecuvântată de... zei cu tot ce-i trebuie pentru a-i mulţumi şi pe cei mai năzuroşi vizitatori. Muntele şi marea se întâlnesc nerăbdătoare pe plajele cu nisip fin, sub "privirea" îngăduitoare a unui cer de un albastru perfect. Peisajul cretan este schimbător: de la dealurile aride, la cele împădurite cu livezi de măslini şi portocali sau planaţii de vie. Satele sunt pline de verdeaţă, cu toate că se vede, cel puţin la câmpie, că se dă o luptă permanentă cu seceta. Iar istoria acestei insule, aflată la aproximativ aceeaşi distanţă de Europa, Africa şi Asia, se pierde undeva, acum 4.000 de ani, şi Cronos a ştiut să păstreze, uneori intacte, vestigiile civilizaţiilor demult apuse. Cei care vor să se distreze o pot face, dacă-i ţin puterile, non-stop: ziua, la parcurile acvatice sau în croazierele pe mare, iar noaptea, în nenumăratele cluburi sau taverne. Pentru o asemenea ofertă, cu siguranţă că vacanţa pare prea scurtă şi dorinţa revenirii pe acest pământ