- Diverse - nr. 113 / 13 Iunie, 2007 Marea conflagratie de la mijlocul secolului al XX-lea a lasat urme uriase pe toate campurile de lupta din Europa, Rusia, Asia si pana in Japonia. Stim cu totii ca si Romania si-a adus contributia materiala si umana pe tot parcursul celor patru ani de razboi. Urmele si consecintele sunt imense, aratate in tratatele de istorie. Pe lespedea obeliscului din mijlocul satului Cucerdea sunt inscrise numele celor peste 60 de eroi cucerzeni care, cu sangele lor, au ingrasat pamantul din est si din vest. In sat, azi mai sunt cateva sotii ale veteranilor de razboi si doar doi supravietuitori. Iata ce declara Gligor Lechintan, la cei peste 80 de ani ai sai. "La 20 de ani am fost incorporat si am inceput lupta chiar din satul meu natal, Cucerdea. Am supravietuit marii batalii de la Oarba de Mures, apoi am trecut granita; am luptat pe strazile Budapestei si am ajuns in muntii Tatra, din Cehoslovacia. Aici ne-a prins ziua cea mare, 9 mai 1945. Ne-am intors din acesti munti, unde zapada atingea 2 metri, si am pornit, manati de dorul de tara si de cei dragi de acasa. Am marsaluit, cum am putut, mai tot timpul pe jos, aproape 30 de zile. Drumul a fost foarte greu. Am ajuns multi sa venim desculti, multi s-au imbolnavit si multi camarazi au murit. Mancam doar o data pe zi sau la doua zile numai ciorba de urzici sau stevie scazuta. Am fost bolnavi, plini de bube, de scabie, si de paduchi, zdrentarosi, dar cu moralul ridicat. Asa am ajuns la Carei, unde am sarutat si udat cu lacrimi pamantul romanesc. Am stat la Carei cam trei saptamani, dupa care am luat drumul casei, bucuros ca am scapat nevatamat si cu multe decoratii. Am muncit 25 de ani la CAP si inca 25 de ani drept cantor in biserica. Comunistii mi-au pus multe piedici ca sa nu mai particip la slujbe religioase, dar nu am cedat. Am ajuns la varsta de 80 de ani si sunt foarte bolnav, astfel c