- Diverse - nr. 113 / 13 Iunie, 2007 Localitatea Alburnus Maior, azi Rosia Montana, este situata pe o ramificatie a drumului care urmand cursul raului Ampoi unea Apulum - Alba Iulia, cu Ampelum - Zlatna, centrul exploatarilor aurifere din zona muntilor Apuseni. Incepand cu sec. XVII, informatiile documentare despre zona Abrudului si exploatatiile miniere invecinate se inmultesc, mai cu seama dupa includerea Principatului autonom al Transilvaniei intre posesiunile Imperiului Habsburgic. In 1717, Samuel Köleseri in lucrarea "Auraria romano-dacica" descrie bazinul aurifer Abrud - Rosia Montana. Cea mai mare galerie aurifera paralela cu traseul Vaii Rosiei a fost deschisa in perioada Tereziana, cand au fost construite monumente arhitectonice, laice si ecleziastice. Alburnus Maior a intrat in literatura istorico-epigrafica datorita faptului ca au fost descoperite aici piese unicat de o mare valoare. Este vorba de 25 de tablite de lemn cerate cu scriere latina cursiva ramase aici de pe timpul romanilor. Ele au fost confectionate din scandura de brad sau de tei, lungi de 20 de cm si o latime de 10-12 cm acoperite cu ceara, pe care inainte de a se usca erau scrise cu un stil de metal ascutit la un capat litere latine cursive. Trei table cerate erau legate intre ele sub forma de carte si se numeau triptice. Se presupune ca tablele cerate de la Rosia Montana au fost intocmite intre anii (139 - 167 e. n.). In anul 167, Dacia-Romana a fost invadata de marcomani, trib germanic din Boemia. Populatia de aici s-a refugiat, iar obiectele si actele mai importante au fost ascunse in galeriile minelor. Aceste table cerate au fost gasite intamplator intre anii 1854-1855 in galeriile de la exploatarile aurifere Ecaterina Monulesti, Sf. Iosif din muntele Letea si Carnicul Mare, dar numarul lor trebuie sa fi fost mult mai mare. Ele reprezinta contracte de vanzare cumparare, plata unor serv