- Diverse - nr. 113 / 13 Iunie, 2007 Rasfoind manualul de Istoria Romanilor pentru clasa a VIII-a, am avut curiozitatea sa vad in ce mod este tratata migratia popoarelor. Despre cultura si incultura lor se vorbeste ceva, dar nu se spune nimic despre cauzele acestor migratii. Migratia a fost determinata de faptul ca popoarele din aceasta zona a lumii s-au inmultit "ca iepurii", ca sa nu spunem altfel. Cum in acea perioada istorica se pare ca nu au avut loc epidemii, precum holera sau ciuma, aceste neamuri, care nu practicau agricultura, ci traiau din vanat si jafuri, au ajuns sa nu mai aiba cu ce se hrani. S-au razboit intre ele si cei mai slabi au trebuit sa fuga, sau au fost nimiciti. Aceste migratii vor fi avut loc, la inceput, spre China, dar aceasta putere, a acelor vremi, le-a barat calea, construind Marele Zid Chinezesc, pe care invadatorii nu-l puteau escalada, nu atat pentru inaltimea lui, cat pentru faptul ca era pazit, iar de sus erau bine tintiti, cu arme specifice acelor vremuri. In disperarea lor, aceste popoare au luat-o inspre apus, pentru ca in nord erau gerurile siberiene, iar la est ii asteptau valurile oceanului. Se stie ca Imperiul Roman si-a extins cuceririle pana departe in Asia, iar legiunile si cohortele, administratia au dus cu ele faima Daciei Felix. Aceasta a stimulat miscarea popoarelor, care s-au impins unele pe altele spre aceasta zona bogata, aducand nefericire unui popor pasnic si sedentar, nascut si increstinat din vatra de dincolo de Tisa pana la Marea Neagra si peste Dunare pana la Muntii Balcani. Aici au gasit hrana din abundenta, pentru ei si pentru animalele lor, obtinuta mai ales prin jaf. Cranii ale stramosilor nostri le serveau ca vase universale, din care mancau, beau apa, isi adapau caii etc. Numai desisul codrilor si vaile adanci ale muntilor ne-au salvat de la nimicire. Faptul ca eram un popor de agricultori si de pastori