Sunătoarea (Hipericum perforatum), una dintre cele mai populare şi apreciate plante din ţara noastră, este cunoscută sub diferite denumiri precum pojarniţă, crucea voinicului, neruju, iarba Sunătoarea (Hipericum perforatum), una dintre cele mai populare şi apreciate plante din ţara noastră, este cunoscută sub diferite denumiri precum pojarniţă, crucea voinicului, neruju, iarba sângelui sau drobişor. Din iunie până-n septembrie, sunătoarea poate fi culeasă de pe dealuri, de lângă lizierele pădurilor, de pe câmpii. Fitoterapeuţii recomandă folosirea plantei în întregime. Substanţele active din compoziţia sa - uleiul volatil, acidul valerianic, vitaminele C şi PP, hiperina, saponinele etc. - fac din sunătoare un "gardian al sănătăţii noastre." Pornind de la efectul antiinflamator hepatic şi intestinal şi până la combaterea altor boli evolutive precum ulcerul gastric, colitele, colecistitele, sunătoarea este tolerată şi de organismele sensibile. De aceea, planta intră şi în compoziţia ceaiului tonic "Ierburile vieţii" preparat de specialiştii de la firma Hypericum din Baia Mare (care poartă denumirea ... plantei.). Profesorul biolog Maria Pop precizează că "persoanele care fac plajă sau urmează tratamente cu anticoncepţionale trebuie să evite terapia cu sunătoare. Din flori se prepară uleiul de sunătoare (foarte eficient în tratarea diferitelor afecţiuni ale sistemului nervos - astenii, insomnii) şi tinctură, utilă şi aceasta în bolile de nervi, dar şi în afecţiuni reumatice.

Iată cum pregătim tinctura: umplem o sticlă, cu un diametru de 3-4 cm, cu flori de sunătoare, culese când afară este vreme bună. Deasupra turnăm alcool alb, cât să acopere florile. Sticla trebuie să stea de preferinţă la soare sau la altă sursă de căldură timp de 21 de zile. Tinctura obţinută se filtrează şi se păstrează în sticle sigilate. Fitoterapeutul este cel care stabileşte durata tra