- Diverse - nr. 113 / 13 Iunie, 2007 Revolutiile europene din anii 1848 si 1849 au avut trasaturi generale, coagulante, dar si altele, specifice, diferentiatoare. Iar daca ne referim la aceasta parte de lume, vom constata ca - foarte curand - revolutia maghiara, extinsa si in principatul Transilvaniei, indreptata in principiu impotriva absolutismului habsburgic, a fost deturnata intr-o sangeroasa vendeta contra minoritatilor din Ungaria (romani, slovaci, sarbi, croati etc.) si a populatiei majoritare romanesti din Ardeal. "Vioara intai" a acestei atitudini extremist-sovine a fost nimeni altul decat Kossuth Lajos, fruntas "revolutionar" manat de o ura viscerala care viza tot ceea ce nu era pur maghiar (?) si care era gata sa ofere doar "libertatea" ca nationalitatile sa se dizolve in marea natiune maghiara, pasamite singura purtatoare de cultura si civilizatie in aceasta parte a Europei: "Cursul nou politic care inseamna nu impaciuire, nici dovada de energie, ci terorism salbatic, este inspirat de Kossuth insusi. […] El nu vede in miscarea poporului roman decat explozia instinctelor animalice. Din felul in care infatiseaza faptele si din incheierile pseudoprofetice, se poate deduce o ura nedomolita care-l framanta ca exponent al claselor exploatatoare". "Mana sa dreapta" va fi comisarul-general Ladislau Csány, sub comanda caruia "tribunalele de sange", instituite contra romanilor, vor cunoaste o amploare greu de imaginat, in centrele orasenesti din Transilvania (Cluj, Turda, Targu-Mures, Deva etc.). Omorurile, schingiuirile, incendierile, jafurile, "vanatoarea de valahi" pe intreg teritoriul transilvan, mai ales in ultima parte a anului1848 si in primele luni ale anului urmator, comise de armata maghiara si de formatiunile paramilitare organizate de grofi sau din proprie initiativa, vor determina o radicalizare a romanilor si o trecere a "legiunilor" aflate sub coman