Caderea motiunii PD-PLD, menita sa separe, in cadere, taberele de pe scena politica, mai rau le-a incurcat dupa ce PSD si PRM s-au spalat pe maini de vot ca Pilat din Pont. Dl Ponta a descris pontul: "nu participam la vot pentru ca lumea sa vada ca intre grupul de interese al presedintelui si cel al premierului este o ura de moarte si ca sunt la fel de vinovate".
Asadar, lasati sa se descurce singuri, fostii aliati liberali si democrati s-au luptat intre ei iar scorul a fost la mustata (115 la 112) dupa o dezbatere care a imbinat de minune neplacutul cu inutilul.
Vazandu-i pe fostii aliati cum se insulta ca niste tate ("in 2003 v-am cules de pe drumuri, colegi democrati" zicea dl Hasotti), cum alinta copiii vecinului ("intre copiii naturali ai dlui Iliescu si bastarzii dlui Iliescu, ii prefer pe cei naturali", a marturisit dl Crin Antonescu) si cum se ameninta ("radeti si glumiti dar la alegeri o sa platiti" i-a avertizat dl Berceanu pe liberali),
te-apuca, vrand-nevrand, nostalgia. Unde-s motiunile de altadata? Unde-s taberele de odinioara? Cand dreapta lupta cu stanga, adica PNL si PD cu PSD si PRM? Trecut-au anii, inhatat-au banii - si acum lupta intre ei ca talibanii. Desi a ramas la guvernare doar pe trei voturi, premierul Tariceanu n-a parut ingrijorat.
A lansat apeluri la munca, pace si colaborare pentru "a construi impreuna o Romanie europeana", a invocat nevoile cetatenilor de care-si aduce aminte numai cand are propriile nevoi si a promis "sa lase politica deoparte" si sa-si cultive in continuare mandria: "sunt mandru de acest guvern si de tot ce am realizat pentru Romania".
Mandria dlui Tariceanu a cam avut de suferit, totusi, dupa jalnicul fratricid din Parlament lipsindu-l de satisfactia de a se mai pretinde sustinut de 306 voturi. Nici dl Boc n-are cu ce se mandri: inaintea motiunii PD a incerc
