- Social - nr. 113 / 13 Iunie, 2007 Pentru o jumatate de luna, salile UAP au fost invadate de coloritul si naturaletea "guraliva" a copiilor din diferitele scoli targumuresene, unii in curs de formare altii urmandu-si gesturile necenzurate la activitati in aer liber. O astfel de manifestare a fost "Noaptea muzeelor - Noaptea muzelor", la care, printre multe alternative interesante, elevi ai Gimnaziilor "Liviu Rebreanu", "Mihai Viteazul", "Serafim Duicu", ai Liceului de arta sau copii care s-au alaturat spontan au avut ocazia sa abordeze desenul in joaca. Lucrarile lor, care au incercat sa scoata muzeul in aer liber, prin tema propusa _ "Amintiri din muzeu"- sunt expuse cu ingeniozitate la etajul Galeriilor UAP. Si, pentru ca toata luna e destinata copiilor, am sa va propun sa ne scufundam pentru cateva momente in lumea nealterata de cifre a acestora, prin intermediul apelului facut la una dintre cartile de suflet ale mele - "Micul print" - apartinand lui Antoine de Saint-Exupery, o carte care trateaza teme permanent actuale. Copil fiind, impresionat de o poveste infricosatoare cu animale salbatice, autorul deseneaza un sarpe boa care inghite un elefant. Mergand la "cei mari" si intrebandu-i daca le este frica de desenul lui, acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie frica de o palarie. Baiatul dezamagit, deseneaza interiorul sarpelui boa, pentru ca "oamenii mari au intotdeauna nevoie de lamuriri". Insa adultii ii spun ca ar fi mai bine sa lase deoparte desenele cu serpi boa in favoarea altor lucruri mai importante. Povestitorul alege prin urmare alta meserie decat "acea stralucita cariera de pictor" pe care si-o dorea. Insa, de-a lungul timpului, cu cele doua desene ale sale, punea la incercare "imaginatia celor mari", raspunsul fiind invariabil acelasi: "E o palarie". Singurul care i-a inteles desenul a fost Micul print, un copil ca oricare, pentru ca