Marti a trecut, motiunea PSD semnata „grupul de la Cluj” n-a venit. Multi se vor fi intrebat in ultimii ani de ce, daca este atat de tare, Grupul de la Cluj nu castiga nicio batalie in PSD.
Pardon, Mircea Geoana este izbanda triunghiului Ioan Rus-Vasile Dancu-Vasile Puscas, obtinuta printr-un compromis cu Viorel Hrebenciuc pentru inlaturarea lui Ion Iliescu. De fapt, Grupul de la Cluj e un mit politic, nu exista.
Cel putin nu in adevaratul inteles politic al cuvantului „grup”. Este doar numele dat dorintei unor lideri de dreapta de a vedea in PSD si altceva decat comunism si troc si al mediei de a avea, de dragul scandalului, o fractiune rebela intr-un partid monolitic.
Raspunde si nevoii PSD de a se infatisa Occidentului si publicului intern intr-o alta versiune politica decat cea construita de Ion Iliescu.
Grupul de la Cluj este, de la origini pana in prezent, un think-tank format din trei politicieni (initial „grupul ardelean de reflectie”) care, din cand in cand, vine cu proiecte de reforma ideologica a partidului (Vasile Puscas) sau cu linii noi de strategie (Vasile Dancu).
De numele lui Ioan Rus se leaga doar programul social-democrat pentru Transilvania, lansat in 2001 si laudat de comentatori cu vederi progresiste, dar ignorat de conducere si neincaput nici macar de agenda curenta a initiatorului, pe atunci ministru de interne.
Ce lipseste grupului de la Cluj pentru a fi de-adevaratelea un grup si o alternativa in PSD? Rezultatele electorale. Transilvania a votat „da” la referendum in proportie de 25%, iar in 2004, Uniunea PSD·PUR obtinea 32,43%, sub celelalte regiuni.
Recente sondaje de opinie acorda o cota foarte scazuta PSD in Ardeal, mult mai mica decat in Muntenia-Dobrogea, noul fief al PSD, care lasa in urma traditionalul bazin moldovenesc si odata cu el si pe Viorel Hrebe
