Gelu NEGREA
Codul lui Alexandru
Editura Cartea Romaneasca,
Colectia „Proza“, Bucuresti, 2007, 464 p.
Multe i se pot imputa lui Gelu Negrea, autorul romanului Codul lui Alexandru, dar nu si ideea de a scrie – pentru un public mai larg – o carte cu epica detectivistica, altfel zis, o carte... „de consum“, intru delectarea cititorilor „pleziristi“ si ciuda obrazurilor subtiri, dedate exclusiv la literatura „inalta“. Nu, nu asta ar fi problema romanului in chestie! Chiar daca anticipez, prefer s-o spun fara ocolisuri: Codul lui Alexandru nu pacatuieste prin presupusa-i apartenenta la categoria literaturii „consumiste“, ci prin faptul ca e, pur si simplu, un roman („de consum“ sau nu...) neizbutit, neprofesionist.
Apropo de inadecvarea unui termen
inainte de a argumenta, simt nevoia de a deschide o paranteza, de a face citeva precizari sau, mai bine zis, de a formula unele nedumeriri in legatura cu acest termen destul de ambiguu – „literatura de consum“ –, pe care nu de putine ori il utilizam in mod impropriu. O prejudecata curenta exileaza in bloc, fara regrete si fara nuante, intr-o respingatoare gheena, toate cartile cu intriga politista, toate SF-urile, productiile fantasy (acestea din urma tolerate cel mult ca „literatura pentru copii“), cartile de aventuri. Nu pot intelege cu nici un chip de ce s-ar situa in afara literaturii fictiunile lui Jules Verne, proza politista a unui Chesterton sau a unui William Collins, fanteziile unui Peter Beagle sau ale unui Michael Ende, utopiile unor Wells, Asimov, Philip K. Dick. De ce n-ar fi literatura „serioasa“ Toate pinzele sus!, Orasele scufundate ale lui Aderca, Amindoi, Istoriile insolite ale lui Crohmalniceanu sau Teodosie cel Mic? De ce o serie de carti ratate (de nu chiar prost scrise) sint considerate totusi literatura numai pentru ca nu sint politiste, fantasy, SF sau de
