In Romania, campaniile electorale nu inceteaza odata cu incheierea alegerilor. Goana dupa popularitate a devenit mai nou, de cind cu marota anticipatelor si cu rivalitatea binecunoscuta dintre premier si presedinte, un tel in sine. Guvernarea poate merge cum merge, poate sa scirtiie din toate incheieturile, dar vizibilitatea intii de toate. Astfel, prioritatea celor doi actori ai scenei politice romanesti, Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu, este sa apara cit mai des in public si, daca se poate, alaturi de personalitati culturale.

Daca Ion Iliescu mergea prin sate si statea de vorba cu taranii, noua moda a politicienilor este de a se vintura pe la diferite evenimente, pe la Bookfest, pe la TIFF, ca sa se afiseze alaturi de oameni importanti, care se bucura de recunoasterea opiniei publice, precum Vladimir Tismaneanu si Cristian Mungiu, in ideea ca, doar-doar, ceva din renumele acestora se va lipi si de ei. Dorinta de a dobindi un capital de imagine, fie si prin simpla asociere de nume, ii face sa profite fara jena de reusitele personale ale scriitorilor si cineastilor romani. Decorarea tinerilor regizori cu Ordinul National „Steaua Romaniei“ s-a transformat intr-un prilej de a iesi la rampa si de a critica birocratia din Romania. Traian Basescu se foloseste de eveniment pentru a se pune in valoare. Iata, pare sa spuna el, eu recunosc meritele tinerilor creatori, spre deosebire de altii, ma dezic de birocratia care pune bete in roate. Problema este ca aceste merite sint recunoscute dupa ce tinerii regizori, Cristi Pui, Catalin Mitulescu, Corneliu Porumboiu, Nemescu si Cristian Mungiu s-au luptat cu CNC-ul inchistat si s-au zbatut singuri sa ajunga acolo unde sint. Nimeni nu le-a dat o mina de ajutor. Oare de ce?

Iar acum, venim si-i aplaudam, ii decoram, ii numim ambasadori ai culturii romane, ne impaunam cu reusitele lor, care sint