Studiul istoriei ne ofera intotdeauna surprize neasteptate. Evenimente ce s-au derulat in epoci diferite si personalitati in aparenta antagonice „reinvie“ cind nici nu te astepti in paginile ingalbenite ale unor documente lasate prada vremii nemiloase, prinzind, sub lupa altui timp, o noua stralucire. Paienjenisul de clipe tesute cu migala deasupra lor si praful uitarii asezat de veacuri sau milenii le conserva si le aduc la acelasi numitor, deposedindu-le de surplusul de afectivitate si conferindu-le un aer de permanenta. Personajele, chiar si cele mai odioase, blamate de epoca, isi arata si o alta fata, „umana“, sau altele, iubite de contemporani, se dovedesc a fi doar simple baloane de sapun, ce nu rezista presiunii timpului.

„Sculat la ora 10. Perfect odihnit“

Cine s-ar fi asteptat, de pilda, ca intre ultimul tar al dinastiei Romanovilor, Nikolai al II-lea, si unul din ultimii secretari generali ai PCUS, Leonid Brejnev, oameni atit de diferiti (amintiti-va de figura blajina, usor pierduta a tarului si de cea taciturna, flasca, a lui Leonid Ilici), care au trait in epoci, opuse una alteia, sa existe similitudini?! Si unul, si celalalt au fost oameni care nu au incercat in nici un fel sa forteze destinul, si unul, si celalalt au incercat (mai bine zis, s-au complacut) sa conserve sistemul pe care l-au mostenit prin voia sortii, lasind ca lucrurile sa evolueze intr-un ritm corelat cu pulsul propriei lor vieti. Primului – mediocritatea i-a fost fatala, cel de-al doilea insa a cules roadele domniei predecesorilor, acoperindu-si pieptul de medalii. A sfirsit pasnic, adulat de marea masa, care astepta totusi o schimbare, si dispretuit de o patura subtire de intelectuali ce se opuneau regimului, dar si de cadre de partid si „analisti luminati“ din KGB, constienti ca sistemul ar fi trebuit restructurat.

Restructurarea a fost tinuta in loc