- Politic - nr. 114 / 14 Iunie, 2007 Intelectualii nu sunt, se stie, inzestrati cu suficient pragmatism, cu destula capacitate de disimulare, cu suficient tupeu pentru a se integra in spatiul politicii; iar in cazul in care s-au lasat ademeniti de politica, ei au trait amare deziluzii. Pentru exercitiul politic e nevoie de cu totul alte calitati: de flexibilitate in opinii si optiuni, de maleabilitate in atitudini, de o totala si ferma conectare la realitate si, nu in ultimul rand, de o capacitate deosebita de disimulare. Politicienii nostri, pe care ii vedem in fiecare zi contestand astazi ce au afirmat ieri, inculpand si disculpandu-se cu nonsalanta, recurgand la o retorica demagogica ce ascunde interese partinice sau transpartinice, sunt in cea mai mare masura apti pentru "lupta" politica, pentru confruntare si dialog. Problema e ca nu stiu ce dialog se mai poate stabili intre fortele politice romanesti de astazi, in conditiile in care fiecare partid isi urmareste cu inversunare doar interesul propriu, imediat, uitand interesul general, al cetatenilor care le-au acordat creditul lor, prin vot. Un dialog al surzilor se face auzit in Parlamentul Romaniei acum. Fiecare vorbeste, nimeni nu aude. Dialogul se transforma in agresiune fonica, in zgomot deposedat de orice inteles. In vacarmul acesta, vocile intelectualilor se fac din ce in ce mai greu auzite. Mult mai apte pentru speculatii si constructii teoretice, mintile intelectualilor romani par sa fie cu totul excedate, depasite de vacarmul politicii dambovitene. Cuvinte fara acoperire, sloganuri de un retorism sterp, demagogie desantata, toate acestea exclud orice sens etic din spatiul politicii romanesti. Cat de adevarate rasuna, in acest context, cuvintele Doinei Cornea, intelectual ce nu a pregetat sa amendeze, prin declaratiile ei, derapajele politicii romanesti, inclusiv ale presedintelui Basescu: "Elementul e