"Sa-l manince viermii de comunist", "sper ca dracii sa-l ia in primire si sa-l chinuie", "biscuiti cu bulion sa manince pe lumea ailalta" - acestea sint doar citeva din comentariile cu care unii dintre cititorii editiei on-line a ziarului nostru au insotit articolul despre funeraliile lui Anton Lungu. Nu cred ca o sa inteleg niciodata cum de se poate ascunde atita violenta in sufletul unui om si nici modul in care ea erupe, din spatele tastaturii, la umbra aparent deasa a unui pseudonim. Ce bariere interioare nu mai functioneaza daca suvoiul de sentimente negative se varsa cu atita putere? Nu cred ca o sa pricep nici felul in care a fost tratat Lungu de cei care ii datoreaza vreo cariera politica de succes, desi, in logica romaneasca a comunismului si postcomunismului e lucru normal, se pare, sa musti mina care te-a crescut ori sa intorci spatele celui care te-a cocolosit.
N-as vrea sa fiu inteles gresit. Cred ca cel mai bun lucru care se putea face dupa '89 era o veritabila lege a lustratiei urmata de un proces al comunismului, de la care, poate, Anton Lungu nu ar fi lipsit. Nu l-am apreciat pe Lungu si cred si acum ca situatia dezastruoasa a orasului i se poate imputa intr-o anumita masura. Dar una-i una si alta-i alta, iar cel mai longeviv primar al Brailei, cel care a tinut in mina haturile Brailei din 1983, a fost ales de peste 70% dintre cei care s-au prezentat la urne in 2000. Or, in democratie, in fata majoritatii nu ai altceva de facut decit sa te inclini, cu atit mai mult cu cit Lungu a cistigat 3 mandate consecutiv. Prin urmare, daca fostul primar are o vina, ea trebuie impartita cu cei care l-au votat si cu cei care nu s-au prezentat la vot, adica cu majoritatea brailenilor care au avut, de 3 ori la rind dupa '89, primarul pe care si l-au dorit.
In fine. Anton Lungu a murit. Ne face asta mai buni? Mi-e teama ca nu. Anton Lungu nu mai
