Ca si in politica, si Bookfest a ajuns sa fie personalizat. Eh, daca era domnul Liiceanu la conducerea AER, ce tirg frumos am fi avut, zic unii si altii (fac o singura trimitere bibliografica la textul lui Cristian Teodorescu de marti, intitulat „Bookfest, esecul bunelor intentii“). S-a ajuns sa fie judecata afluenta de vizitatori – anul acesta mult mai redusa decit in 2006, cind s-a platit biletul de intrare – in functie de „Liiceanu insusi“. Personal, n-as merge atit de departe incit sa pun reusita sau esecul unui tirg pe seama unei singure persoane, fie aceasta si presedintele AER. Vinzarile la Bookfest si numarul de vizitatori nu cred ca tin de numarul de prezente la televiziune ale domnului Liiceanu. O fi fostul presedinte AER un magnet pentru multi cititori, dar mi se pare exagerat sa judecam o intreaga piata de carte doar in functie de ce face domnia sa.
Acest mod reductionist al punerii problemei, Liiceanu versus Arsene, Bookfest 2006 versus Bookfest 2007, nu cred ca da seama despre ce se intimpla pe piata de carte. Sigur, daca nu gasim motive de preaslavire a lui Gabriel Liiceanu, putem sa le inventam, putem sa pornim de la opozitiile dintre editori, pe care sa le accentuam in favoarea directorului de la Humanitas. Dar asta nu ne va face mai breji in judecarea tirgurilor de carte. in plus, Gabriel Liiceanu a ramas vedeta tirgului, la lansarea cartii sale Despre ura scarile de acces fiind blocate de multimea adunata, deci n-ar trebui cautate motive de supralicitare mediatica.
Parerea mea este ca editorii n-au de ce sa fie nemultumiti. Poate ca au fost mai putini cititori, dar ei au venit tintiti la Bookfest sa-si cumpere sau sa caute o carte de care auzisera. Pe urma, cred ca sintem intr-o perioada de tranzitie in care gustul cititorilor se schimba fata de anii din urma. As spune, daca nu folosesc o vorba prea mare, ca se schimba pa
