Minerii dau vina pe vremuri atunci când îşi amintesc de evenimentele dramatice din 13-15 iunie 1990. Şi pe lideri. Şi pe mass-media, care le-a interpretat faptele. Puţini sunt cei care îşi Minerii dau vina pe vremuri atunci când îşi amintesc de evenimentele dramatice din 13-15 iunie 1990. Şi pe lideri. Şi pe mass-media, care le-a interpretat faptele. Puţini sunt cei care îşi asumă vreo vină O discuţie despre mineriada din 1990, cu ortacii din Valea Jiului, acum, la împlinirea a 17 ani de la evenimentele care au transformat Capitala României în haos, pare mai degrabă o încercare sortită eşecului. Cei mai mulţi dintre ei se tem să vorbească. Ca să nu-şi piardă locurile de muncă, spun ei. Puţini sunt cei care au acceptat să discute cu noi despre Mineriadă. Cei care cred că, pentru Mineriada din 1990, au fost de vină societatea, liderii politici, presa şi mai puţin ei. Blocuri gri şi o viaţă marcată mai degrabă de sărăcie. Oameni care lucrează în minerit, dar şi foarte multe persoane care nu au un loc de muncă de ani de zile. O zonă cenuşie, cunoscută în toată ţara mai ales pentru evenimentele din iunie 1990 ce ne-au adus în atenţia presei din întreaga lume. Este vorba de Valea Jiului. Viaţa oamenilor de aici pare mai degrabă marcată de lipsuri decât de ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990. În oraşul Petroşani, de exemplu, din cele 13.000 de apartamente, doar 4.300 mai sunt racordate la energia termică. Restul populaţiei a renunţat la calorifere din lipsa banilor. Printre minerii care au fost disponibilizaţi şi care şi-au deschis o afacere pe cont propriu, puţini sunt aceia care se declară mulţumiţi de viaţa pe care o au acum. Alţii au plecat, pur şi simplu, din Valea Jiului, pentru a se întoarce de acolo de unde plecaseră. Localitatea Vulcan este reprezentativă în acest sens: de aici au plecat 2.000 de muncitori, rămânând peste 200 de apartamente goale şi devastate.