Cornel Nistorescu(Foto: )
Chiar nu mi-am imaginat unde poate duce o invitatie la o dezbatere despre presa! Ca tehnica frecventa de tras un enorm cearceaf peste realitate, cum a ajuns sa fie in cele mai multe cazuri, ea chiar cerea o discutie serioasa. Asa mi-am spus cand Mihai Tatulici m-a invitat la o intalnire cu Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu, cu el si cu inca un jurnalist deja consacrat - Catalin Tolontan.
La fata locului am aflat cu totul altceva. Niciunul dintre cei amintiti. Iar in cateva minute urma sa soseasca si G. Cartianu. Atunci am spus un: “Imi pare rau, eu n-am fost invitat la o dezbatere cu Grigore Cartianu!” N-as fi acceptat! Asa ca fara mine. Explicatia este foarte simpla.
Grigore Cartianu, indiferent de cate ori a fost carat de nasul sau finul sau Radu Moraru la B1 TV, nu mi se pare sa fi atins performante profesionale stimabile. Macar pentru discutii despre fotbal, despre vedete sau in legatura cu diverse drame de tip B1 TV mai merge. Vointa sa de caraus ajuta adeseori la minime clarificari. In rest, din pacate, nu.
De-a lungul carierei sale a spus destule prostii. A tradat un tip de gandire proletaro-revolutionara, condimentata cu exprimari de genul “bai, nea cutare”, inclusiv nea Cornel. Cartianu vorbeste si scrie ca intr-un nod de cale ferata. Simplu si uneori simplut, sanatos, dar cam la genunchiul broastei. Cand este vorba de nea cutare, pricepe.
Cand e vorba de concepte, roseste si isi joaca umarul, semn ca ar vrea sa spuna ceva, dar nu-i ajung cuvintele. Cartianu este un jurnalist harnic, dar fara discernamant profesional. Se baga cu capul in zid si e gata sa spuna un sac de prostii daca il mangai cu un “bravo, Gregoire!” Complexele sale rurale il fac sa infloreasca la o adiere de franceza stalcita.
Cam acestea erau trasaturile sale pe care le-as fi pus intr-un portret in anu
