In campania pentru suspendarea presedintelui, una dintre marotele politicienilor a fost ideea ca Parlamentul este egal cu democratia, si cine ataca Parlamentul, implicit este un antidemocrat, un adept al unui presupus autoritarism basescian. Aceasta idee este falsa. in democratie orice institutie poate fi supusa criticii, orice cutuma poate fi oricind rediscutata cu scopul de a o imbunatati, de a o reforma. Bineinteles, cu conditia ca solutiile propuse sa nu vizeze alternative neconstitutionale.
Parlamentele, la inceputuri, nu au fost institutii democratice, iar faptul ca s-au democratizat pe parcurs nu este meritul acestor institutii ci, mai degraba, este meritul unor reforme electorale care au introdus votul universal in democratiile moderne. Parlamentul a fost intotdeauna un loc in care fortele politice ale unei societati isi rezolvau aspiratiile de putere pe cale pasnica. Democratia reprezentativa i-a fixat si rolul de a reprezenta diferite categorii de cetateni, pe care s-au grabit sa si-l asume. Si la noi partidele care umplu Parlamentul se vor reprezentative, dar cu greu reusesc sa reprezinte pe cite cineva, in afara de membrii lor si de propriile persoane. Mandatele lor, pe care le primesc la alegeri din partea cetatenilor din circumscriptiile din care provin, nu sint nicidecum imperative, ci mai degraba facultative. Asa se face ca la noi, in intervalul de patru ani in care nu se organizeaza alegeri regulate, partidele din Parlament se orienteaza exclusiv dupa ratiuni si interese care nu au legatura cu motivele reale pentru care au ajuns in Parlament.
Forta sau slabiciunea parlamentelor sta in capacitatea lor de a realiza trei functii determinante: legislativa, de informare si de control. Functia legislativa a Parlamentului nostru s-a rezumat pentru mult timp la a legitima initiativele guvernelor. Din pacate, parlamentarii nostri n
