Asistăm la o nouă ofensivă pentru "autentificarea" brăţărilor dacice. Un eminent specialist in arheologie şi autoritate in numismatică demontează această opinie.
Mi-am dorit să nu mai fiu nevoit să revin la discuţia cu "brăţările", insă nu am dreptul, ca om de specialitate, cu o experienţă de peste o jumătate de veac, să asist nepăsător la incercarea disperată a unor Instituţii de a-şi impune cu orice preţ punctul de vedere, după cum se ştie, rupt complet de realitatea istorică şi de suport ştiinţific.
Două au fost acţiunile organizate in ultima vreme, cu scopul de adovedi autenticitatea şi originea lor dacică. Prima dintre acestea a fost conferinţa prof. M. Babeş, ţinută sub egida Secţiei de Ştiinţe istorice şi Arheologice a Academiei Romăne. Au fost abordate mai multe aspecte ale civilizaţiei geto-dacice, printre care, desigur, şi problema brăţărilor. După cum era de aşteptat, autorul a pledat in favoarea autenticităţii, invocănd drept argumente de ordin stilistic şi locul de descoperire, ambele dovedindu-se, in ultimă instanţă, a fi contrare ideii de originalitate. Este limpede că intre brăţările dacice de argint şi cele de aur apărute in comerţul internaţional de antichităţi există deosebiri evidente, de volum şi greutate. Căt priveşte presupusul loc de descoperire, iniţial plasat la Sarmizegetusa Regia, acesta a fost mutat mult in afara căteţii, intr-o groapă oarecare, după cum au delcarat ulterior unii dintre cei aflaţi in ancheta procesului de la Alba Iulia. Odată cu anularea primei informaţii, potrivit căreia brăţările ar fi provenit din capitala dacică, a dispărut şi principalul stălp de sprijin al adepţilor autenticităţii. Dacă autorul conferinţei mai lăsa totuşi loc de discuţii, foarte categorică a fost D-na Lucia Marinescu, reprezentanta Muzeului Naţional de Istorie a MCC, specialistă in probleme de istorie şi arheologie romană, care
