Un „aventurier care-si desavirseste propria sa legenda interioara“, il caracterizeaza Constantin Noica intr-o insemnare din Vremea anului 1929 pe Mircea Eliade, aflat in plina experienta indiana. Stiintifica si in aceeasi masura existentiala, perioada petrecuta in subcontinentul asiatic va deveni un reper constant si, mai ales, emblematic pentru savantul si memorialistul cu premonitia exacta a propriului destin. „Cred – ii scrie mamei din Calcutta, in 1930 – ca drumul meu e filozofia orientala si istoria religiilor si pentru nimic in lume nu-l parasesc“.

Asceza muncii, careia i se supune ca unui ritual, si tonul apodictic din epistolarul de familie al acelui timp fertil se regasesc, impletite, in comunicarile si studiile redactate cu acribie si siguranta. in consecinta, deshumarea din reviste precum Gindirea, Cuvintul, Vremea etc. a unei interesante si consistente activitati publicistice are o tripla finalitate. Mai intii, volumul in discutie, Erotica mistica in Bengal (Editura Jurnalul literar, 1994) concretizeaza, alaturi de alte citeva – Psihologia meditatiei indiene (1992) si Morfologia religiilor (1993), la aceeasi editura, Taina Indiei (Editura Icar, 1991) sau India (Editura pentru Turism, 1991) – campania, initiata de Nicolae Florescu si Mircea Handoca, de editare corecta, dupa norme stiintifice si cu aparatul critic de rigoare a unei opere supuse, cu prea mare graba, popularizarii si segmentarii de catre alte edituri. in al doilea rind, o asemenea editie bine facuta isi pastreaza caracterul restitutiv prin excelenta, Cum am gasit piatra filosofala (Humanitas, 1996), de exemplu, prepara, cu pasi marunti si atit de necesari, tomurile ce vor alcatui opera omnia – creatia ultimului nostru spirit enciclopedic, afin cu personalitatile din seria cuprinsa intre Cantemir si Hasdeu. in sfirsit, studiile de indianistica (1929-1931), paginile de jurnal, ins