Depinde numai de noi, de fiecare în parte, să ni se pară de-a dreptul "complicate" poeziile publicate prin revistele pe care de prea puţin timp le frecventăm. Fiind, noi, la început de drum, de scris şi de citit, şi nedotaţi ca alţii cu talentul ca o nebunie magică, ci "sfioşi şi neîncrezători în gramatica lor", cum cinstit recunoaşte o corespondentă nou-nouţă, şi care sperăm că se va feri de-aici înainte să mai aleagă greşit, între veţi şi ve-ţi, forma corectă. Fiind la început, dezinvoltura şi inocenţa îşi vor face lucrul lor, şi nu vom înceta să învăţăm şi să iubim învăţând, să exersăm, ca sub o vrajă, între etape, mai ales că nimeni, sau prea puţini, s-ar aventura să ne taie elanul de a încerca, de-a evolua spre steaua proprie... Aşadar, stimată domnişoară, ne trimiteţi un poem mai vechi, datat martie 2000, altul din februarie 2003, şi al treilea, şi ultimul, din ianuarie a.c. Sunt poeme de pur antrenament, sentimentale, feminine, utopice. De şapte ani bateţi pasul pe loc, nemulţumită de tratamentul pe care vi-l aplică iubirile de pe parcurs, în interval vă păstraţi cu dinţii strânşi naiv un ideal, acelaşi, în direcţia unui partener pe care-l aşezaţi fie printre zei fie printre gheţari, şi care nu vă înduraţi să recunoaşteţi că vă dezamăgeşte totuşi. E un drum monoton între producţiile din 2000 ("Chiar de întâlneşti gheţari, să ai în suflet soare,/ Căldura ta puternic în juru-ţi să dogoare,/ Să ştii să speri când totul e pe dos/ Şi să alegi din viaţă / ce-i bun şi ce-i frumos") în care un el apărea difuz printre generalităţi, şi cele de mai târziu, îndelung descriptive, indiscrete, unde acelaşi el prinde contur, apare seducător de dulce şi activ ("Cu gândul la tine/ Şi inima bătând,/ Mă văd acum pe mine/ Pierdută, tremurând/ Rătăcind cu mâna pe trupul tău vibrând/ Şi gura-ţi dulce întruna/ Cu sete sărutând// Apoi de foraţa ta/ Mă las sedusă blând. îţi simt fierbi