Mirel Banica este unul dintre tinerii intelectuali care au inceput sa se afirme ca o prezenta interesanta si valoroasa in spatiul public românesc. Scrisul sau dezvaluie o personalitate complexa, formata prin imbinarea atât a multor experiente de inalt nivel academic (doctor in Litere al Universitatii din Geneva, cercetator in cadrul Universitatii Laval, Canada si, recent, in cadrul foarte prestigioasei École des Hautes Études en Sciences Sociales - Paris) cât si a dificultatilor vietii de zi cu zi pe care trebuie sa le infrunte un exilat român in Vest (chiar si un exilat "academic" care nu intotdeauna se bucura de substantiale burse de studiu). Volumul Biserica Ortodoxa Româna, stat si societate in anii ‘30* reprezinta debutul sau editorial si este construit plecând de la teza de doctorat pe care a sustinut-o in cadrul Universitatii din Geneva (doctorat coordonat de prestigiosul slavist George Nivat). In continuare ne vom referi la câteva aspecte care ni s-au parut edificatoare pentru structura si continutul cartii. Formatia noastra de istoric isi va fi spus fara indoiala cuvântul asupra receptarii volumului... care nu ne-ar fi stârnit acelasi interes daca s-ar fi axat cu predilectie doar asupra rolului jucat de catre Biserica Ortodoxa Româna in perioada interbelica, cu accente deosebite asupra problematicilor anilor ‘30. Autorul insa asaza problematica studiata in context european. Relevante si interesante ni s-au parut capitolele despre Bisericile Protestante din Germania dupa anul 1933, Biserica Catolica si statul fascist si mai ales Biserica Ortodoxa Rusa in foarte dificilul context in care a fost nevoita sa supravietuiasca (si involueze) dupa 1917. In acelasi timp, autorul cauta sa redea ecourile avute in presa religioasa din România sau a ierarhiei BOR, pe care evenimentele problematice de natura politica din cele trei tari le-au suscitat, tari dominate de dict