Povestirile lui Gheorghe Postelnicu din volumul 14 povestiri (Buzău, Editgraph, 2007) sunt scrise într-un stil săltăreţ-naiv care are farmecul lui. Autorul aduce succesiv în prim-plan personaje pitoreşti din satul buzoian Pârscov şi din împrejurimi. Din nefericire, în loc să povestească şi atât, el se lansează frecvent în teoretizări pentru care nu are competenţa necesară. Dintr-un atu, candoarea se transformă în asemenea momente într-o pacoste. Emil Cioran îl ironiza pe Constantin Noica pentru localismul său întrebându-se cum ar fi dacă, după studiul Sentimentul românesc al fiinţei, s-ar scrie unul intitulat Sentimentul paraguayan al fiinţei. Imun la asemenea ironii, Gheorghe Postelnicu încearcă să-l definească pe ţăranul din Pârscovul de Jos în comparaţie cu cel din Pârscovul de Sus: "Comuna Pârscov are în componenţă 12 sate, cu unele trăsături care îi individualizează pe locuitorii săi. Pârscoveanul de jos poartă trufia unui trecut mai prosper şi are înclinaţii spre social şi filozofie, pe când pârscoveanul de sus, aflat în competiţie cu cel dintâi şi, încurcat de ştaiful acestuia, este gospodăros şi cârcotaş." Rămânem cu ideea că pârscoveanul de sus este încurcat de ştaiful pârscoveanului de jos. Este prima dată în istoria gândirii când se face o asemenea disociere. Totuşi ne întrebăm cum poate exista în lume o atât de mare nedreptate şi anume ca un pârscovean de jos să fie mai presus decât un pârscovean de sus. Alte consideraţii, la fel de hazardate, ale lui Gheorghe Postelnicu se referă la literatură şi, la un moment dat, la propriile sale scrieri: "Cărţile mele sunt răspunsul la oportunismul şi laşitatea dinainte de 1990 şi la o parte a lumii de azi, devenită imbecilă prin indiferenţa faţă de cultură, fapt care dezvoltă, ca în locurile nearisite, o entitate monstruoasă, numită limbaj dezacordat şi cacofonic." Cum adică răspunsul la o parte a lumii de azi? Nu p