Dupa cat suntem informati, nu am castigat inca titlul de campioni - nici macar europeni - la design vestimentar. Orice e posibil! Dar nu despre titluri virtuale pe arena modei ne arde sa vorbim intr-o vara atat de fierbinte, care ne pune la incercare nu numai rezistenta fizica, ci si gusturile in materie de imbracaminte.
Sa fim bine intelesi! Cei care au ochi de vazut nu se poate sa nu-si fi dat seama in ce ape se scalda… haina la romani. Caci despre ea este vorba: haina, „marca civilizatiei, suprematia ratiunii asupra simturilor", daca tinem sa ne reamintim cum definea costumul filosoful francez August Comte, la inceputul secolului XIX.
Numai ca, in ziua de azi, a te conecta la capriciile modei este un adevarat supliciu. Ce sa mai vorbim de ritualul cotidian al „impodobirii" noastre! Dar cati dintre conationali - acei 70 sau 80 la suta (procentul este discutabil!), care traiesc dintr-un salariu mediu, submediu sau onorabil - isi permit luxul sa arunce o privire fugara spre tainuitele adancuri ale imperiului cu pricina: cel al modei? E drept, nu mergem zilnic - si nici macar lunar! - la teatru, la opera ori la intalniri protocolare. Nunta, botezul sau alte evenimente intime din viata noastra nu se pun in discutie. Pe noi munca ne obsedeaza - „altarul grijilor" ce ne rezerva mult mai multe semne de intrebare decat raspunsuri, incat ne ostenim sa intelegem daca nu cumva cineva ne vrea vesnic copii.
Pe scurt, asupra acestei „nuante" a existentei noastre - de o incontestabila importanta - si anume costumul pentru uzul cotidian, merita sa zabovim putin. In paranteza fie spus, hainele de seductie sau de spectacol nu ne permitem sa le luam in calcul! Oricum, daca, printr-un efort inuman, se-ntampla sa le avem in propria garderoba, am vazut ca le purtam brambura. Adica pe cele de seductie, la munca si la spectacol, pe cele de spectacol, la piata si la munca
