Stiti cum e: spui ca nu te intereseaza, ca e mai bine sa nu te bagi, ca n-ai treaba cu o chestie, pana cand te lovesti de ea.
Nu-ti pasa, de pilda, ca politistii comunitari se dau viteji doar impotriva pirandelor ce vand musetel, fac pe sarmantii fata de vanzatoare si "controleaza" berariile si cramele, ignorand gastile galagioase si smecherii care urla, se imbata, sparg sticle, ambaleaza motoare in draci si fac scandal in toiul noptii pe strazi, terorizand trecatorii si locatarii din zona respectiva.
Cand, insa, in fata locuintei tale isi fac veacul, noapte de noapte, asemenea indivizi, iti toaca nervii si nu te lasa sa te odihnesti, de apari dimineata de dimineata la serviciu cu o fata de zombie, atunci se schimba socoteala, nu?
Cand auzi despre faptul ca o categorie de bolnavi a ramas fara medicamente, gratie refomei ucigase din Sanatate, exclami, eventual, ceva de genul "bietii oameni, Doamne fereste!" si iti vezi de treaba, iar dupa o ora ai si uitat.
Daca, insa, ai ghinionul sa te confrunti personal sau sa se confrunte cineva care iti este apropiat cu bastioanele bine aparate ale sistemului sanitar, atunci e alta socoteala, nu-i asa? Te indignezi à la longue, ai senzatia aceea de furie neputincioasa, te gandesti ca statul te fura, obligandu-te sa platesti o gramada de taxe, impozite si alte contributii de pe urma carora nu beneficiezi atunci cand ai nevoie.
Ei, la fel se intampla si cu interceptarile ilegale ale convorbirilor telefonice. Mi-a fost dat sa citesc si sa aud pareri favorabile acestei practici!!! "Daca Icsulescu n-are nimic de ascuns, atunci de ce se teme ca ii sunt ascultate discutiile pe care le poarta la telefon? Care-i problema?".
"De ce se plange Cutarescu de faptul ca un serviciu secret i-a interceptat convo
