Intrebat dupa fapta, ca si cum nu s-ar sti, unde ii este fratele, Cain a raspuns las, cinic si perfid: dar ce sunt eu, paznicul fratelui meu? Daca exista un numitor comun al subiectelor de o diversitate extrema trecute de Angela Merkel pe lista de prioritati a summit-ului G-8, derulat saptamana trecuta la Heiligendamm, si al manifestatiilor declansate de aceasta reuniune din nord-estul Germaniei, el nu va fi usor de depistat. Dat fiind clivajul urias dintre interesele armatei de politicieni si consilieri prezenti la fata locului si optiunile contradictorii ale zecilor de mii de protestatari care au campat zile si nopti in preajma gardului de securitate inconjurand luxoasa ambianta a reuniunii, nu e clar ce-ar putea oare uni aceste lumi. Doar "fraternitatea ultragiata" ar putea rezuma aproximativ sentimentul dominandu-i pe multi dintre participantii la aceasta manifestare mamut, a carei utilitate n-a fost niciodata certa si continua sa fie indoielnica, desi, paradoxal, nu se intrevede nici o posibilitate de-a renunta la ea. Un succes neasteptat Liderii statelor puternic industrializate se intalnesc anual de mai bine de un sfert de veac incoace. Dar, la Rambouillet, Valéry Giscard d’Estaing a gazduit un cerc informal restrans alcatuit doar din americani, britanici, francezi, germani, italieni si niponi. Intre timp, celor 6 li s-au adaugat canadienii si mai cu seama rusii, iar grupul de consilieri, limitat in 1975 la doar trei oameni, a explodat pur si simplu. La Heiligendamm, cei 8 si-au adus ostiri intregi de cate 2.000 de consilieri. La ce poate servi gonflarea acestor "structuri" insotitoare bunul simt nu va putea pricepe in veci, de vreme ce scopul unor intalniri de acest tip e tocmai dezbaterea deschisa si spontana, la adapost de sufocante si strivitoare aparate birocratice, a marilor probleme care confrunta lumea. E, prin urmare, evident ca intalnirile G-7 si G-8