"Din pacate, obiceiurile vechi au fost inlocuite cu desfraurile venite din alte tari, incat se poate vedea si la noi tot ceea ce in alte locuri putea duce la coruptie."

Fraza nu ii apartine cine stie carui nostalgic al comunismului ori vreunui ultranationalist convins ca toate relele vin de peste granita si ca elementul autohton este detinatorul tuturor virtutilor. Este pur si simplu o nemultumire exprimata in urma cu mai bine de 18 secole si semnata de Tacit.

Stralucitul istoric al Antichitatii continua: "Sub influenta obiceiurilor straine, dar si cu incurajarea Imparatului sau a Senatului, a avut loc degenerarea tinerilor, obisnuiti cu lenea si amorul trupesc, in loc sa devina soldati curajosi, care sa slujeasca sub arme". Iata ca si in acele timpuri stravechi exista ideea fixa, hranita de intelectuali de calibru, nu de cine stie ce oratori de duzina, ca tot ce e rau trebuie neaparat sa vina de la altii, in timp ce tot ce-i al nostru e sacru si mai ales moral. Si atunci, tineretul, mai receptiv la schimbarile vremii, era privit cu suspiciune si considerat nedemn in comparatie cu exemplul luminos al inaintasilor. Cat despre coruptie, ea nu se nascuse in Imperiul Roman, ci venea de mult mai departe.

Ca lucrurile nu s-au imbunatatit nici mai tarziu o dovedeste o insemnare a altui istoric roman, traitor cu un veac si jumatate dupa Tacit: "Casele rasunau de canturi si de sunetele ceterelor, in locul filosofului nu ii auzi decat pe cantareti, bibliotecile sunt inchise pentru totdeauna precum mormintele, in timp ce se construiesc orgi hidraulice si lire enorme", scrie cu naduf Ammianus Marcellinus. Daca inlocuim canturile cu manelele si citerele cu modernele combine muzicale, peisajul devine teribil de familiar.

Ca sa revenim la coruptie, un cuvant la fel de drag vorbitorilor de toate culorile politice de astazi pe cat de persistent este