Marian Zidaru nu se dezminte! Fiecare aparitie publica a sculptorului promoveaza un alt chip al personalitatii sale artistice. O neliniste creativa mereu surprinzatoare chiar si pentru cei ce il cunosc mai indeaproape. Este notorie vocatia lui de desenator. Ca si forta lui imaginativa in plamadirea si arhitecturarea spatiala a unei forme. De data aceasta, la parterul "Caminului Artei", Marian Zidaru isi etaleaza, fara nici un complex, virtutile de pictor, intr-un concentrat concept expozitional din care, desigur, nu puteau lipsi si cateva dintre recentele sale eseuri sculpturale.
Daca in ceea ce priveste compozitiile sale tridimensionale si ambientele spatiale bazate pe fractariul sculptural, impresia deja-vazutului nu poate fi omisa, acestea facand parte din ansamblul vizionar cu functie ritualista al artistului, ce jaloneaza obstinat si adesea ingenios o anumita particulara filosofie a destinului artei in viata spirituala a unei comunitati, asa cum au configurat-o in ani de stradanii mai mult sau mai putin solitare artistul si prozelitii sai, pictura lui Marian Zidaru ne dezvaluie o alta latura a virtuozitatii sale plastice. Un univers al reprezentarilor simbolice, extrase din mediul domestic proxim, dar aureolate de o pretioasa incarcatura simbolica, pe care doar singularitatea si perfectiunea formei cuprinsa in suprafata austera a fiecarui tablou o consacra in ordinea, nu neaparat voita de artist, a unei potentari mistice.
Sigur, nu intamplator, printre subiectele abordate de Zidaru in uleiurile sale este "Oul"-forma paradigmatica ce traverseaza aproape intreaga civilizatie vizuala a umanitatii. In "instalatia" sculpturala care determina, in fond, prin ocuparea intregului centru al spatiului de expunere, circuitul obligat al parcursului interior prin fata simezelor, puzderia de "ochi", imaginata de artist aidoma unei constelatii a veghei di
