E greu de vorbit la trecut despre o persoană dinamică, plină de energie şi de proiecte. Teresa Ferro, profe­soară de limba şi literatura română la Universitatea din Udine, spe­cialist recunoscut în lingvistica şi filologia romanică şi în mod special în cea românească, nu mai este în viaţă. E un gol dureros, greu de acceptat: cei care o cunosc şi-o amintesc, probabil, vorbind despre o nouă carte, plănuind să-şi mai petreacă nişte săptămîni în bibliotecile din România, organizînd un colocviu, un şir de conferinţe - şi în orice caz plîngîndu-se că ziua e prea scurtă şi că nu mai reuşeşte să răspundă la timp la scrisori. Teresa Ferro, născută în Sicilia, în 1956, a studiat la Universitatea din Catania. A predat limba şi literatura română şi la Catania, dar a devenit cercetătoare - începînd din 1994 - şi apoi profesoară în celălalt capăt al peninsulei, în Nordul Italiei: la Universitatea din Udine, aproape de Veneţia şi de Padova, într-o zonă în care legăturile cu Centrul şi Estul Europei erau mai strînse şi unde ea a stimulat permanent dialogul româno-italian, circulaţia de oameni şi de idei. A organizat şi a participat la foarte multe manifestări ştiinţifice şi culturale, conferinţe şi colocvii (în urma unui astfel de colocviu a editat volumul Romania e Romania: lingua e cultura romena di fronte all'Occidente, Udine, 2003). În România venea destul de des, pentru documentare dar şi pentru a ţine cicluri de conferinţe, cursuri doctorale sau pentru a face parte, ca membru de onoare, din comitetele unor manifestări ştiinţifice. În 2003 i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Vest din Timişoara. Era respectată şi iubită atît în comunitatea academică şi ştiinţifică românească, cît şi în cea italiană; la Udine, făcea parte din Centrul Internaţional de Studii asupra Plurilingvismului. Cu o formaţie filologică solidă şi cu un interes viu pentru istor