Un jurnal minion de călătorie, în formatul micilor albume de pictură cu reproduceri detaşabile, care puteau fi folosite drept cărţi poştale, publica, în '70, la Cartea Românească, Margareta Sterian. Începutul lui e-n lumea nouă, la New York. Descrierile sînt romantice, cu om mic şi cu natură mare, zeiască, chiar dacă a ieşit din mîna lui: "Revăd miraculoasele poduri suspendate, suplu păienjeniş metalic, mărturie a voinţei de descătuşare a omului care, realizînd asemenea opere, evadează din marile şi micile contrarietăţi ce-l oprimă şi, ajutat de vreun geniu supranatural al materiei, creează cutezătoare frumuseţe." Un oraş de muzee şi de spectacole, care trăieşte, totuşi, prin show-uri ale măruntului zilnic, ce ajunge reprezentativ prin acumulare şi mişcare. Piaţa de peşte este o astfel de scenă, unde viaţa se curmă ca să devină marfă, iar vietăţile mării trăiesc letargia intermediarului. Splendide în agonia lor, încremenesc în jurnal ca pe pînză. Too late in life to go to Paris e istoria unui regret. Regretul aşteptărilor prea lungi, şi al împlinirilor prea scurte. Apare, aşadar, firesc, nevoia unei compensaţii. Aşa că vizita în Franţa se transformă într-un montaj de medalioane, care încearcă să trăiască tot, să comunice tot. Primul inter pares este, firesc, Parisul. O anume tristeţe, a amînării care pune în pericol prospeţimea emoţiilor, generozitatea de a le lua aşa cum vin - întotdeauna, cînd speri prea mult de la ceva, întîlnirea, în fine, riscă să nu te mulţumească - e-n aerul acestui rendez-vous între iubiţi trecuţi de vîrstele iubirii: "lipsite de fervoarea tinereţii şi oarba ei credinţă în împliniri, zilele de acum erau ceva amorf, neidentificabil. Aşa păreau, pînă izbuteai să te smulgi din hipnoza aşteptărilor din trecut şi, zărindu-te poate în cristalul vreunei vitrine, să-ţi spui din mers: ŤSînt un călător, să privesc drept înainte!ť". Dincolo de oboseală