Festivalul Filmului European a ajuns la editia a XI-a, cu tot mai multe filme (45 anul acesta) si cu sectiuni tematice inca de anul trecut, cand existase o serie de filme care vorbeau despre fotbal (2006 fusese anul Campionatului European de Fotbal din Germania). Pentru editia de fata, tema a fost gastronomia, ocazia fiind lansarea in Romania a curentului Slow Food. Tot ca in ceilalti ani, Festivalul Filmului European a prezentat filme din tari membre ale UE, plus din tari in curs de aderare la UE. Si, iarasi ca in ceilalti ani, selectia (facuta de fiecare ambasada in parte) a fost inegala (asta e o constanta a festivalului), cu varfuri si minusuri. Dar, spre deosebire de ceilalti ani, numarul filmelor n-a mai fost restrictionat la 2 pentru fiecare tara, de unde poate si numarul mai mare de pelicule. Dintre varfurile festivalului, filme foarte asteptate: cehul L-am servit pe Regele Angliei, de Jirí Menzel, avand la baza un roman al lui Bohumil Hrabal; documentarul austriac Hranim lumea, de Ewin Wagenhofer, premiat la multe festivaluri, despre tarele alimentare ale societatii consumiste de azi; francezul Nu spune nimanui, thriller ingenios si plin de suspans al unuia dintre cei mai in voga tineri regizori francezi - Guillaume Canet; germanul Viata celorlalti, de Florian Henckel von Donnersmarck, castigator al Oscarului 2007 pentru film strain... Dezamagirile vin si ele din multe zone: franceza, prin filmul Proprietate particulara, de Joachim Lafosse, cu Isabelle Huppert, selectionat anul trecut la Venetia, in competitia oficiala, si trenand 95 de minute, incercand sa spuna o poveste ce se putea spune intr-un scurt-metraj si sa creeze o atmosfera pe care nu reuseste s-o creeze; bosniacul (coproductie cu Germania, Austria si Croatia) Grbavica/Sarajevo, dragostea mea, de Jasmila Zbani, castigatorul Ursului de Aur, de la Berlin 2006, de la care te asteptai sa aiba mult ma