Nu spun o minciună afirmînd că a şasea ediţie a "Zilelor şi Nopţilor de Literatură" de la Neptun, organizată pentru prima dată în luna iunie, aşadar la începutul sezonului estival, şi nu la sfîrşitul lui, aşa cum s-a întîmplat pînă acum, a fost o ediţie reuşită. De altfel, nu a lipsit nimic din ceea ce dă farmec unei întîlniri multilingve: participanţi din 23 de ţări vorbind aproape în tot atîtea limbi, seri prelungite pînă după miezul nopţii într-o atmosferă de efervescenţă cu totul neprotocolară, sau incidente a căror doză de neprevăzut au adus un binevenit element de surpriză (duminică, pe o căldură înăbuşitoare, unul din cele două autocare ce îi transporta pe scriitorii străini de la cetatea Histria a rămas în drum, rezultatul fiind transbordarea lor în cealaltă maşină, în timp ce participanţii care nu au mai avut loc s-au întors în Neptun cu taxiurile. Nicolae Manolescu a supravegheat întreaga operaţiune ca un comandant ce nu-şi părăseşte vasul, urcîndu-se în taxi abia după ce ultimul dintre participanţi plecase spre Vila Scriitorilor).

Cum poate arăta un festival în care blîndeţea flegmatică a lui Emil Brumaru, graţia plină de distincţie a Magdei Cârneci, firea patetic molipsitoare a americanului Richard Jackson, atitudinea aristocrat-îngăduitoare a englezului de origine maghiară George Szirtes, histrionismul contagios al rusului Evgheni Evtuşenko şi vioiciunea tonică a Savianei Stănescu creează o atmosferă de bunădispoziţie colectivă? Nu poate arăta decît într-un singur fel: acaparant şi solicitant. De aceea, dacă la capătul unui astfel de festival te simţi frînt, oboseala nu vine din monotonia unor întîmplări plicticoase, ci din doza prea concentrată de diversitate. E atîta eveniment pe unitatea de timp încît la sfîrşit eşti cu adevărat extenuat.

Radiografia pe zile a festivalului a arătat astfel: după cazarea participanţilor în cursul după-amieze