Circula prin inventiva noastra presa un anume cliseu: in loc sa urmarim beneficiile “integrarii”, iata ca prelungim o criza interna care are, pe linga efectul stagnarii, si pe acela de a perpetua imaginea negativa a unei Romanii “cu probleme”. Avem de-a face cu un sofism care desfide relatia dintre cauza si efect.
Ce om normal n-ar dori sa ne dezvoltam rapid si armonios, astfel incit “toata lumea” sa traiasca mereu mai satisfacator? Cine e atit de masochist incit sa-si doreasca scandal politic si stres mediatic in loc de progrese care sa asigure, treptat, prosperitatea fiecaruia? Din pacate, acest obiectiv personal si national are prea putine sanse de implinire atita vreme cit institutiile
publice, mentalitatile curente si legile strimbe sau prost aplicate ne vor mentine prizonieri in Aranjamentul Tranzitiei.
E normal sa vrem o alta Constitutie daca actuala lege fundamentala nu permite colaborarea si controlul reciproc al puterilor din stat. E natural sa pretindem o alta lege electorala de vreme ce sistemul pe liste a umplut Parlamentul cu mercenari anonimi, controlati de la pupitrul de comanda al oligarhiei.
E firesc sa ne dorim o veritabila descentralizare, pentru ca principiul cit se poate de european al subsidiaritatii sa poata apropia decizia de realitatea locala. E, in fine, perfect logic sa ne dorim alegeri anticipate atunci cind sondajele - dar mai ales rezultatul din 19 mai - demonstreaza ca optiunile electorale din 2007 au suferit schimbari dramatice in raport cu decembrie 2004.
Asemenea schimbari privesc deopotriva intentia de vot si evolutia standardelor civile: e limpede ca a sporit, pina la masa critica, numarul romanilor lucizi, care stiu sa citeasca termenii contractului politic si nu mai vor sa-l semneze in varianta lui de la inceputul anilor ’90.
Noutatea perioadei postaderare co