M-am nascut, am copilarit si am trait cea mai mare parte a vietii mele in sectorul 2. Mai mult, mi-am petrecut existenta in acel perimetru fara de care sectorul 2 este de neimaginat: Colentina-Obor. Nici atunci cand Colentina, pavata cu piatra cubica si cu tramvaiul 1 purtandu-si patina primei linii de tramvai in chiar vagoanele de muzeu, era doar intrarea in oras a carutelor spre targul Obor, nici acum cand in locul casutelor de mahala au aparut blocuri de mahala (socialista) si pe spatiul potcovariei de la pod se iteste prezenta americanilor in fine ajunsi in Romania, adica un McDonald's, nimeni nu a banuit-o de veleitati culturale. Colentina putea fi cel mult un subiect literar, nicidecum un spatiu cultural.
Cultura a fost ani buni reprezentata in acest perimetru al - si pe atunci - capitalei Romaniei de multi lautari (acordeonisti si tambalagii de mare virtuozitate, care si-au risipit talentul prin carciumile de la noi sau din centru), de serbarile populare din padurea Andronache (evenimentul intrat in memoria cartierului fiind prezenta in carne, oase si live, nu in playback-ul ce inca nu se inventase, a Mariei Lataretu) si de ceea ce ofereau traditionalele targuri (mai ales targul Mosilor) din Obor, de unde, ca prin ceata, imi aduc aminte de Maria Tanase. Un cinematograf ("Ilie Pintilie" sau, pre porecla sa, "Bomba"), un ateneu popular unde vedeam filme sovietice despre razboi si mai multe biblioteci publice ne ostoiau setea (atata cata era) de cultura. Cine voia mai mult era obligat sa treaca dincolo de bariera Oborului, spre a intalni primul cinema panoramic (la "Patria"), primele concerte simfonice (duminica dimineata la Ateneul Roman - erau cursuri de initiere pentru elevi in muzica simfonica), primele piese de teatru la "Bulandra" (Nationalul parandu-ni-se un pic coplesitor), primele librarii cu carti adevarate (nu numai Tanara garda de Fade
