O foarte veche poveste evreiasca venind din vremurile antichitatii timpurii ne spune ca "trei lucruri fac sa se rascoale o tara si patru lucruri nu le poate suferi: un rob care a inceput sa imparateasca; un nebun, care are paine din belsug; o femeie dispretuita care se marita si o roaba care mosteneste pe stapana sa". Cate dintre aceste descrieri stravechi, stigmatizate timp de milenii, se regasesc in societatea romaneasca de azi? Toate! Si tara rezista!
In antichitatea greaca, puterea apartinea celor "mai buni", sau cel putin asta se urmarea. De aici si termenul de "aristocratie", a carui origine greaca ne trimite la doua cuvinte cu adanca semnificatie istorica si simbolica: "aristos" insemnand "mai bun" si "cratos", "putere". In inversarea de valori in care s-a prabusit Romania, aristocratia, puterea celor "mai buni" a fost inlocuita cu opusul ei, "kakocratia", puterea celor "mai rai", de factura negativa. Acest din urma cuvant vine tot din lumea greaca, fiind compus din "kakos" insemnand "mai rau", "mai prost" si "cratos", "putere".
Odata aflat sub regimul "kakocratiei", nu mai mira pe nimeni abundenta de nebuni aflati in fruntea bucatelor, fara sa irite sau sa revolte pe cineva. Foarte in voga au devenit modistele suculente pasate de la unii la altii, si apoi lipite de vreun naiv doritor de imagine si succes social; sentimentul sau de mandrie este hranit de succesiunea reputatiilor indoielnice care impodobesc panoplia cocotei ce-l tine de brat. Deci, o femeie dispretuita care se marita a devenit evenimentul monden, exemplu servit tinerelor in cautare de aranjament social.
Apoi, despre secretarele sau functionarele "cu staif", care se pricopsesc prin substituire cu resedinta si averea sefului si uneori, in cazuri mai nefericite, cu copiii acestuia, dar ce mai conteaza, cand mai urci o treapta sociala. Si, de aici adevarul proverbului iudaic,
