Paul Celan pornit de la Cernăuţi - descinde la Bucureşti în aprilie 1945, cu câteva săptămâni înainte de sfârşitul războiului, avea pe atunci 25 de ani şi tot atâţia mai avea să trăiască... Continuu să mă refer la capitolul Paul Celan şi Bucureştiul din cartea dedicată poetului de cercetătorul austriac H. Röttinger, pagini traduse în româneşte de Rodica Binder în revista "Vatra".
Era la exact un deceniu după apariţia cărţii lui Paul Morand, intitulată Bucureşti, excelent eseu-reportaj (Paris, Editura Plon, 1935), metropola română fiind caracterizată "cea mai strălucită, elegantă, vie şi occidentală dintre capitalele din Balcani". La eseul lui Paul Morand se referă cel mai apropiat prieten bucureştean al lui Celan - foarte inteligentul şi la fel de inimosul Petre Solomon, pentru a ne da mai mult decât o idee despre climatul încă "morandian" în care s-au desfăşurat anii poate cei mai fericiţi ai marelui poet. Fericiţi - până la un punct. Traducătorul în română al lui Cehov (nuvela }ăranii) şi al lui Lermontov avea să se lămurească curând cum stau lucrurile în realitate şi în ce precară, provizorie "fericire" nimerise...
"Petre Solomon citează impresiile lui Paul Morand spre a descrie starea de spirit a tinerei generaţii de scriitori... Solomon, un evreu român, a emigrat în 1944 în Palestina, spre a se întoarce doi ani mai târziu la Bucureşti." Amândoi, Celan şi Petre Solomon, erau redactori la editura "Cartea rusă". Amândoi animaţi de anumite "speranţe". Brutal infirmate.
"La scurtă vreme după război, hegemonia sovietică devenise deja lipsită de echivoc în România." Paul Celan, cu ambii părinţi ucişi în deportare - şi cu nu se poate mai naturale simpatii de stânga - nu tolera nici o astfel de "hegemonie" - şi la prima ocazie s-a "transferat" în Occident...
Nici aici cu grozave şanse de acomodare - vezi boala de nervi şi sinuciderea de la P
