Pata de culoare Cu sprijinul Institutului Cultural Roman, o institutie care a devenit din ce in ce mai activa in finantarea proictelor de cultura contemporana din Romania, am avut ocazia sa vizionez cea de-a 3-a editie a Bienalei de la Praga, unde au fost invitati sa participe 12 artisti romani. Avind o anumita aura de controversa, prin conflictul de imagine caruia a trebuit sa-i faca fata in urma cu doi ani, cind s-a desfasurat simultan cu Bienala Internationala de Arta Contemporana a lui Knizak (devenita acum trienala), si cu o atitudine de fronda, prin criticarea nu tocmai fondata a celorlalte evenimente de arta contemporana ca ar fi abandonat pictura vazuta ca mediu vetust, Bienala de la Praga incearca anul acesta sa acumuleze atita reprezentativitate de cita are nevoie pentru a tine capul de afis al Europei Centrale ca loc de conectare a culturilor in contextul reflectiilor artistice asupra glocalismului si marginalitatii. Sectiunea curata de Marco Scotini prezinta o importanta selectie de arta contemporana din Romania, un loc in care reinterpretarea vizuala a istoriei e asociata cu o ilustrare a detasarii in reprezentarea traumei. Instalatia lui Dan Mihaltianu e o fresca ingenios articulata a vietii sociale si urbane din vremea comunismului, cu imagini de impact din trairea familiala de zi cu zi si cu sunetele muzicii romanesti a anilor ‘70 - ‘80. Fotografiile monumentale ale lui Iosif Király recompun din fragmente imagini simbolice ale unei Romanii marcate de un trecut care traieste din puseurile sale muribunde. Istoria sociala e ilustrata si sub forma instalatiei lui Vlad Nanca in care „automobilul national", Dacia, e captat in diferite ipostaze consumate si contexte transformate. In proiectului lui Ciprian Muresan, desenele cu pionieri inspirind din pungile cu aurolac asociaza doua imagini ale tineretului de dinaintea si dupa caderea comunismului, doua imagi