Domnul Sorin Lavric consacră în România literară (nr. 18 din 11 mai 2007) un articol cărţii sociologului şi filozofului francez Gilles Lipovetsky Fericirea paradoxală. Eseu despre societatea de hiperconsum (Polirom, 2007, traducere de Mihai Ungureanu), ultima carte tradusă în româneşte despre problema atît de actuală şi controversată a "societăţii de consum". Articolul lui Sorin Lavric nu este dedicat atît conţinutului cărţii - recunoscută de cronicar, sub acest aspect, ca o carte de referinţă - cît metodei de expunere a lui Gilles Lipovetsky. Sorin Lavric consideră această metodă înşelătoare, menită să ascundă cititorului părerea autorului francez asupra societăţii de consum, sau cel puţin să îl lase în incertitudine în ce priveşte aprecierea acestei societăţi. Fascinat de metoda expunerii, spune dl Lavric, cititorul îşi va concentra atenţia asupra acestei metode, pierzând din vedere esenţa problemei: metehnele societăţii de consum.

Metoda lui Lipovetsky poate fi redusă, după părerea lui Sorin Lavric, la aplicarea meticuloasă a formulei "teză-antiteză-sinteză" (formulă a dialecticii hegeliene - lucru pe care Sorin Lavric nu îl spune, dar îl subînţelege). Scopul urmărit de "dialecticianul incurabil" Lipovetsky este de a putea bascula de la o părere la alta, astfel încît cititorul să nu poată să-l identifice pe autor cu una sau alta din cele două păreri contrarii. "Iată, dacă vreau", ar spune Lipovetsky, "pot critica societatea de consum, dar tot atît de bine o pot lăuda... Nimic nu poate fi pînă într-atît de rău ca să nu aibă şi ceva bun în el". "... A judeca dialectic - scrie autorul român - înseamnă că vezi ambele feţe - obligatoriu una bună şi alta rea - ale unei realităţi... ".

"Fireşte, conchide Sorin Lavric, că asta e retorică şi nimic altceva, adică joc dialectic prin răsucire de antonime... ". "Dialectica, spune mai jos Sorin Lavric, mă poate ajut