Ceremonialul Casei de Hohenzollern in Romania a fost la inceput identic celui de pe vremea lui Al.I. Cuza. Abia in 1875 Carol I, si la indemnul tatalui sau, ii cere lui Th. Vacarescu, devenit maresal al Curtii, sa propuna un alt ceremonial. Inspirandu-se de la Curtile europene, Th. Vacarescu propune anumite reguli care, aprobate de Carol, raman apoi in fiinta la Curtea Hohenzollernilor romani.
Curtea domneasca era locul de resedinta al suveranului. Asa suna primul dintre articolele noului ceremonial. Ea era formata din Casa Civila, Casa Militara si Casa Civila a principesei Elisabeta. Casa Civila ii cuprindea pe toti cei care indeplineau vreo insarcinare pe langa rege, care constituiau Cabinetul regelui, Administratia Curtii, Domeniile Regale si Intendenta Palatelor Regale. In Casa Militara intrau adjutantii regali activi si ofiterii de ordonanta ai regelui. Casa Civila a reginei cuprindea doamnele si domnisoarele de onoare si sambelanii din preajma reginei.
Dintre toate persoanele de la Curte, cel mai inalt demnitar era maresalul Curtii, care primea si comunica ordinele regelui si care raspundea de respectarea ceremonialului, de ordine si de politia interioara a Palatului. El era cel care priveghea asupra primirii in audienta a diplomati-lor straini, a membrilor Guvernului, Parlamentului, a inaltilor functionari ai statului chemati sau care cereau sa le vorbeasca suveranilor. La ceremonii, membrii corpului diplomatic aveau prioritate. Ei erau urmati de membrii inaltului cler, apoi de ministri, de membrii Senatului, ai Camerei, ai Curtii de Casatie si ai Curtii de Conturi. Se proceda in Romania ca pretutindeni in Europa monarhica de atunci. Carol I lucra cu ministrii sai de luni pana vineri. La numirea fiecarui guvern, maresalul Curtii comunica premierului zilele in care suveranul dorea sa intalneasca un ministru sau altul.
Si Carol tinea
