Tot mai multi angajatori romani se pling ca incep sa se confrunte cu o criza a fortei de munca, in special in domeniul constructiilor. Se gasesc tot mai greu meseriasi, spun firmele de profil, dar pina si muncitorii necalificati au devenit marfa rara in ultima perioada. Ba chiar se vorbeste de aducerea unor muncitori straini, de prin China, India sau tari africane. La o prima analiza, fenomenul pare normal: multi au plecat sa munceasca prin strainatate, unde evident sint mult mai bine platiti, iar o crestere a salariilor in tara ar duce la cresterea tarifelor societatilor de constructii, ceea ce le-ar face necompetitive, spun patronii acestora. Pe de alta parte, daca intrebi muncitorii din domeniu, multi se vor plinge de conditiile oferite de firmele de pe la noi: salarii foarte mici, in raport cu munca depusa, ore suplimentare neplatite, ba chiar munca la negru - cica "de proba", cum motiveaza patronii.
Si totusi, exista o situatie paradoxala in toata aceasta ecuatie: cum se poate ca, intr-un judet in care sint inregistrati peste 7.000 de someri, majoritatea barbati, care nu mai primesc demult indemnizatie de somaj, sa existe o criza a fortei de munca, si tocmai in constructii? Si cum se poate ca, in acelasi timp, sa existe mii de asistati social, intretinuti cu bani de la bugetele locale, care nu presteaza nici macar munca in folosul comunitatii, asa cum ii obliga legea? Ceva nu se leaga! Unii se pling ca nu exista forta de munca suficienta, iar altii primesc bani degeaba de la stat - adica din banii contribuabililor - pentru a se specializa in nemunca! Si sint o gramada de astfel de "calificati". Iar rezolvarea problemei e simpla: printr-o cooperare mai buna intre firmele cu deficit de forta de munca, AJOFM si autoritatile locale, s-ar identifica persoanele fara slujba, asistate social, si li s-ar oferi un loc de munca. Eventual, cu un curs de calificar
