Cantecul care insoteste si astazi orice amintire legata de Fenomenul „Piata Universitatii”, „Imnului golanilor”, a fost compus de Cristi Paturca in cinci minute, in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii Bucuresti. Acolo, departe de vacarmul zecilor de mii de manifestanti, s-au nascut aproape toate melodiile Pietei.
„Sa faci muzica e ca si cand ai face dragoste”
„Mai bine haimana, decat tradator, / Mai bine huligan, decat dictator...” Versurile se canta uneori singure, spune astazi Cristi Paturca, cel care a compus muzica „Imnului golanilor”. „Uneori, sa faci muzica pentru niste versuri este ca si cand ai face dragoste. Vine de la sine.
Asa a fost si in cazul acestui text, scris de o studenta, Laura Botolan”, explica Paturca.
El avea atunci 24 de ani si, numai cat s-a uitat peste refren, l-a si cantat cu chitara. Era in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii, impreuna cu Laura Botolan, cu profesorul cunoscut sub numele de Dr. Barbi, cu Vali Sterian, cu Stelian Maria.
Ca sa intregeasca muzica pentru tot textul „Imnului” i-a luat vreo cinci minute, spune Cristi, „daca nu chiar trei”. Fostul presedinte Emil Constantinescu era pe atunci prorectorul Universitatii Bucuresti si profesor la Catedra de Mineralogie a Facultatii de Geologie.
Isi aminteste foarte bine acele zile: „Sigur ca acolo s-au creat cantecele Pietei Universitatii. Eu eram atunci responsabil in locul rectorului Cristescu - era plecat din tara - si am aprobat accesul reprezentantilor protestatarilor la balconul Decanatului, de unde s-au tinut discursurile si s-au cantat melodiile”.
Cand au cantat la microfonul din balconul universitatii „Imnul golanilor”, multimea a intrat in delir, povesteste Dr. Barbi. Cristi Paturca este si acum coplesit de sentimentul pe care l-a avut atunci: „Cand vezi 20.000-30.000 de oam
