An de an, in preajma mijlocului lunii iunie, si numai atunci, ne amintim ca, in urma cu 17 ani, in Bucuresti s-au petrecut scene demne de intunecatul ev mediu. Tot o data pe an, un procuror ne asigura ca dosarele mineriadei sunt pe cale sa fie finalizate, ca vinovatii vor fi trimisi in judecata (judecata care, desigur, va mai dura cateva decenii, pana ce toate victimele se vor fi inecat in lehamite si toti martorii vor fi disparut).
Pentru orice om cu bun-simt, este evident ca atunci crimele s-au petrecut cu voie de la stapanire. Politisti care inca nu-si lepadasera uniformele de militian au asistat impasibili la actele de barbarie comise de mineri (adica le-au favorizat), atunci cand nu au batut ei insisi oameni nevinovati (exista imagini filmate, oamenii in uniforma sunt usor de individualizat daca exista bunavointa). Oameni arestati fara motiv au fost dusi in cazarmile Ministerului de Interne – cineva a dat ordin ca respectivele cazarmi sa fie folosite ca locuri de tortura. Procurori cu nume si prenume au semnat mandate de arestare fara nici un temei legal. Fiecare din aceste persoane ar fi putut sa faca pana acum obiectul unor procese deloc complicate, in urma carora s-ar fi aflat de la cine au primit ordinele respective. Asta, daca s-ar fi dorit cu adevarat stabilirea vinovatiilor autorilor principali.
Evenimentele din 13 si 14 iunie 1990 nu au avut doar permisiunea tacita a autoritatilor de atunci, ele au fost provocate de respectivele autoritati. Exista o secventa mai putin difuzata (cred ca am vazut-o pentru prima data la emisiunea in limba maghiara a TVR). Ea se petrece in curtea Televiziunii, in dupa-amiaza de 13 iunie. Un grup de manifestanti, evident "golani" din Piata, scandeaza agitati, dar neviolenti, la o distanta apreciabila de cladirea studiourilor de emisie. La un moment dat, de pe o strada laterala navaleste un grup compact de oameni cu